Explosion of feelings

I’m starting to distance myself from them, from him especially. I cannot stand his presence, when he comes home, when he enters the kitchen and I’m eating.

I don’t answer the questions, only enough so that they don’t insist further. I listen to music almost constantly, even got used to reading while listening to songs with lyrics.

I don’t know why this happened, but I’m sick of the same things day after day, the same words, the same jokes. Sick of the same view everyday, sick of the appearances, of smiling at them, of saying nothing’s wrong. Sick of them “helping” me because, what do I know? am I a doctor? … Just wanna scream SHUT THE FUCK UP! pack my bags, get out and go to the train station, or wander aimlessly on the streets.

She asked me if something’s wrong, cause my voice is different. I said “What could possibly be wrong? I’m the same as always, nothing special and all…”. And maybe that’s what bugs me.. That nothing’s different. I’m a simple and monotonous person. An easily forgettable face in the crowd.

At least I have my friends to focus on. With whom I can be free, and act the way my soul yearns to behave. To have our hands warmed up by my gloves on my friend’s hands, to give free way to my imagination and surprise. To sing silly songs and have other people slowly walk away from us ) To watch their smiles, and read their words, to be able to express my desires and wishes without receiving weird looks or not understanding at all. To simply walking at night in the cold.

For that I am deeply grateful, because without it my soul would slowly sink away into nothingness…

Prieteni…. :(

Mda… am terminat liceul. Am intrat la facultate.. fiecare pe drumul lui. S-au schimbat multe. Nu ne mai intalnim in oras din lipsa de “timp”. Nebagari in seama.  Programe incarcate la facultate.  Distanta. Distanta. Distanta.

Aparent am fost naiva inainte de terminarea clasei a 12a cand am crezut ca “noi” nu vom ajunge asa. Din pacate asta s-a intamplat…

Imi pare rau…

Imi pare rau…

Imi pare rau ca dupa acesti 4 ani de liceu tin legatura doar cu o persoana din fosta clasa din generala. Si poate nici n-as fi vorbit cu ea daca nu am fi fost la aceeasi scoala si daca nu ne-am fi intalnit p coridoare sau la orele de engleza.

Imi aduc aminte ca la sfarsitul clasei a VIII-a imi promiteam mie si colegilor cu care ma intelegeam relativ bine ca voi veni in fiecare zi in vizita si ca nu o sa-i uit. De uitat nu i-am uitat, dar de vizitat.. nici vorba. Cei cu care chiar m-am inteles bine au plecat si ei la alte licee, dar si cu ei m-am intalnit in 4 ani doar o data.

As fi vrut ca macar noi sa fi fost mai apropiati, desi acum daca ne-am intalni ar fi o intalnire foarte ciudata, deoarece timpul ne-a schimbat. Cel putin, pe mine m-a schimbat foarte mult.

Mai imi pare rau (desi in acest caz vina nu este in totalitate a mea) de faptul ca fiind prietena buna timp de 9 ani cu cineva, acum nici nu ne mai bagam in seama cand trecem unul pe langa altul . Imi aduc aminte cat ne mai placea sa ne jucam cu lego, cu masinute sau sa ne deghizam in pisici de revelion 8-> cand eram mici…

Acum am crescut. Nu mai puteam face ce faceam cand eram mici, nu ne mai putem juca la fel…

Pentru toate aceste lucruri imi pare rau. Dar cel mai mult pentru uitare si indiferenta.

[Sper doar sa nu se intample asa si cu actuali prieteni pe care mi i-am facut in timpul liceului.]

Ziua aceea…

Cred ca va veni o zi in care voi ceda. In care nu voi mai suporta ceea ce se intampla de pe acum… Si imi este foarte frica de aceea zi, deoarece voi spune lucruri groaznice, pe care le voi regreta enorm. Din acea zi TOTUL se va schimba. Si aceasta schimbare va fi o schimbare in rau. Tocmai de aceea mi-e asa de frica de ea…

Something

Nu mai vreau! M-am saturat de starea asta de lene si plictiseala. Nu mai vreau sa pierd zilele aiurea…”frecand menta”!!! Vreau sa fac ceva special… frumos… ciudat. Multa distractie! Prieteni! Vreau sa stau p un bloc…si sa ma uit la lumea micuta care trece grabita p strada, sau sa fac o poza unui nor. Sau poate sa indeplinesc o dorinta…a mea…a altcuiva..nu stiu. Vreau sa vina ziua mea si sa fiu foarte fericita in acea zi…si… muuulte culori (ca in poza)… hihihi

Want to

Imi place apa la nebunie. I luv it!!!!!!!! Tocma’ de aia vreau la mareeeee!!!! Nu mai suport caldura…(chiar daca aici in Bv au fost zile mai racoroase recent). In orice caz….vreau la mare. O sa merg poate (si imi doresc ffffffffff mult) in octombrie – de maju” meu. Sper sa nu intervina ceva si sa nu mai mergem. Ca sunt extrem de optimista ca voi merge la mare in octombrie.

(Lumea normala merge la mare acum vara…p caldura…dar nuuu…eu ma duc in octombrie… hihihi.)

Ea

E cald! E iunie! E vacanta(aproape)! E vara!

Si singuru lucru p kre mi-l doresc momentan e sa merg la mare. Imi place sa ma arunc in valuri. Imi place k dupa o zi la mare cnd nu mai sunt in apa, cnd sunt altundeva sau poate in gara asteptand trenul spre casa, inca mai simt puterea valurilor. Imi place foarte mult cnd mi se intampla asta. Vreau la mare!

Poate o sa merg si la mare cu prietenii mei “special”. Trebuie neaparat sa mergem la mare! Cred ca o sa fie mai tarziu…dar de mers tot mergem. Abia astept!

Friends.photo

E bine sa ai un asememea prieten. Si oricine, nu conteaza de cat de bun sau rau e, merita un prieten.

 

You

In case something happens too me… pls…just be there for me… Because I need YOU… to remind me of who I was and who I am. To remind me that I’m not as alone as I think I am… And because I’m afraid that I won’t be able of coming back without you. Just be there for me…

Un prieten adevarat(in 7 cuvinte)

sincer, intelegator, distractiv, loial, alaturi, incredere, destept