Vorbind de ura

In ultima vreme ma “incearca” un sentiment ciudat. Urasc lumea. Momentan nu stiu de ce, dar  fiecare (bine.. aproape fiecare.. vreo 95%) om ma face sa nu-mi placa.  Nu conteaza ca  nu cunosc persoana respectiva. Imi fixez o anumita perceptie despre ea. Stiu ca nu e bine, dar nu ma pot abtine… si sincer nici nu vreau.

Inca un lucru pe care il urasc este saptamana asta, adica ultima din semestrul 1. Vin la scoala degeaba ca profii sunt si ei plictisiti, ca si noi dealtfel, si nu facem nimic. Plus ca la unele ore nici macar nu apar, si iti faci nervi stiind ca ai venit la scoala ca sa stai si sa freci menta pana la ultima ora ca nu stiu ce profesor s-a hotarat ca el pune absente, sau ca in cazul zilei de azi, se hotaraste ca vrea sa dea lucrare. Asta dupa ce tot semestrul n-a venit dect la 3 ore…

Prostia

Fiind ultimele zile de scoala si mai mult timp liber (pt ca ore nu se fac), am vazut/auzit momente de prostie in cea mai pura (pleonasm, stiu) stare. Cateodata ma minunez de capacitatea cuiva de a fi ataaat de prost, dar renunt si ma resemnez. Oricum n-are rost sa ma agit degeaba, ca n-o sa se schimbe absolut nimic.

Astazi am schimbat modelul statusului meu (de obicei scris corect) in urmatorul : “ducanduma sa mantalnesc cu prostia miam amintito spunandumi ca no sa fie acasa”, status dedicat anumitor persoane care fiind in clasa a 12a inca n-au invatat sa scrie corect. Dar sa trecem peste…