eu…si cu mine

Viata mea cred ca a fost destul de simpla, dar totusi frumoasa. Dinainte de a ma naste tata a zis ca daca voi fi fata o sa vina la maternitate cu electrocarul (carucior folosit pt. transportul de materiale intre ateliere, sectii). Dar totusi cand a vazut ca sunt fata nu s-a ma dezlipit de mine.
Oricum..pana pe la 4 ani .. am stat la bunica din partea mamei, ca ai mei erau la servici si nu avea cine sa stea cu mine. Veneam si eu pe acasa… odata p saptamana…. sau chiar la mai mult timp(park asa imi amintesc). Si asa m-am atasat mult de unchiu’ meu. Mergeam cu el prin baruri, la prieteni, in oras… imi placea sa ma joc la jocurile de noroc. Cand ma jucam, toate fetele care lucrau acolo erau in jurul meu si se mirau cand jucam poker, ca mai mereu faceam chinta royala. Cand mergeam pe la prietenii unchiului meu ne uitam la filme de groaza si stateam cu ochii atintiti, vrajita parca de ce se intampla in filmele alea. Prietenele baietilor care mai erau p acolo se intorceau, sau se ascundeau, dar eu nici nu clipeam cand era vreo sperietura sau ceva de genu’.
De pe la 4 ani, m-au luat ai mei acasa… ca deh… eram mai mare si nu mi plangeam toata ziua daca nu erau ei acasa.(si la vremea aia plangeam fffff mult. ma mir ca m-au suportat ai mei si fratemiu pana la 6 ani intr-un plans aproape continuu.) anyway… acum ma jucam si eu cu copii de la bloc, faceam intreceri de alergari de viteza “in juru’ blocului”, mergeam la un lac din padure si ne scaldam toata ziua. Iarna ne duceam la lacul de mai aproape, unde era un deal aproape de baza padurii cu multe damburi, pe care ne dadeam cu totii… aveam intalnire la ora 12 in fata blocului si ne adunam si mergeam cu totii…(mi-e dor de vremurile acelea), mergeam la furat de mere…de lilieci(florile). Ne plimbam cu bicicletele…toti aveau bitze super faine, numai eu eram cu un amarat de Pegas. Dar in orice caz ma bucur ca stateau totusi cu mine si nu bagau viteza foarte mare. (thanx…chiar daca probabil nu veti citi pagina asta). Verile mi le petreceam ori acasa… ori la tara unde ma intalneam cu verisoarele mele cu care faceam foarte multe prostii, nu foarte mari totusi. Imi amintesc ca la un moment dat cand avea “mamaitza” (asa ii ziceam bunicii, si lu bunicu “tataitzu”) puisori de gaina, unul din ei era olog (avea cva la picioare si nu putea sa mearga bine), il plimbam cu caruciorul (cel pt butelie) in jurul curtilor pe strazile din sat. De obicei statea vara-mea mica, Violeta, in carutz si tinea puiul in brate, si eu cu vara-mea mai mare, Mihaela, trageam carutzul. Toate babele se uitau la noi si radeau, ca acolo in sat bunicii mei erau foarte cunoscuti si toata lumea ne stia pe noi 3. Mai mergeam la fata femeii care avea curtea langa curtea noastra. Ea era mult mai mare decat noi, dar era de gasca. De cele mai multe ori ne machia si tataitzu nu era de acord sa ne “vopsim” pe fata. Asa ca atunci cand ne intoarceam acasa… nu il priveam in ochi. Stateam cu capul aplecat si ne faceam ca am pierdut ceva si il cautam.(dar isi dadea seama de fiecare data…si tot de fiecare data ne ierta)
Cand am intrat la gradinitza am intrat un grupa unei educatoare tinere, cu care ai mei se intelegeau foarte bine. Se numea Rodica. Dupa program cand trebuia sa vina parintii dupa noi, ai mei intarziau si stateam cu copii carora nu le venisera parintii si ne jucam, “Ursuletu doarme”, “Mi-am pierdut o batistuta”, “Omu negru”… La sfarsitul gradinitei am fost dusi la mare 1 saptamana sau 2, nu mai stiu exact…parca erau 2. Acolo am invatzat sa “ma descurc” cat de cat singura. Am invatzat sa ma spal pe cap, ca acasa nu puteam ca aveam parul foarte lung si ma spala mama. Dar totusi nu stiu ce s-a intamplat la un moment dat…o fi fost dorul de ai mei… dar nu puteam sa mananc nimic fara sa nu dau la ratze. (foarte naspa perioada aia…dar e bine ca m-am distrat ).
Cnd a venit vremea sa merg la scoala, Rodica i-a sfatuit pe ai mei sa ma dea la Liceul de Arta ca aveam mult talent.In orice caz mama nu a vrut sa ma dea la scoala din cartier, ca erau prea multi derbedei aici. Mi-a placut la Liceul de Arta. Mi-am facut multi prieteni, m-am distrat mult… am invatat sa cant la pian si la clarinet. Dar a venit clasa a 8a si a trebuit sa ma gandesc unde voi da mai departe, ca nu am vrut sa merg la muzica in continuare, ca nu vroiam sa ajung profesoara(cahh). Acum trebuia sa ma hotarasc, pt ca totusi era vorba de viitorul meu. Pana la acel moment am vrut sa ma fac medic veterinar, pt ca iubeam si iubesc foarte mult animelele. Dar am inceput sa ma gandesc ca daca voi rani vre-un animal sau sa il omor, nu as suporta remuscarile, iar in carticica cu licee si cu medii, media de intrare era 5 si ceva si mi-am zis ca e destul de mica pentru capabilitatile mele. Asa ca am renuntat la acel vis pe care l-am avut de cand am vazut prima oara un animal si m-a batut gandul sa intru la limbi straine… dar nici de acolo nu puteam sa fac foarte multe in viatza si intr-un final am ales Economicu’. Afost prima alegere pe acea lista. Si aici am intrat. Si aici mi-am facut prieteni cu care ma distrez… dar adevarata distractie si prietenie, am cunoscut-o abia acum in clasa a 11a, cnd 7 (cu tot cu mine) colegi am facut grupul “SPECIAL”. Cu ei ma distrez foarte mult, merg in oras… Suntem foarte uniti. Desi ne mai ciondanim si certam tot buni prieteni ramanem…
Dar imediat se termina clasa a 11a si ma intreb daca dupa bac…vom mai ramane la fel de buni prieteni sau daca vom fi prea preocupati pentru a intra la facultate sau pentru a ne realiza viitorul si o sa incetam sa ne vedem asa des si vom fi din ce in ce mai distanti… Eu una nu vreau sa ne “despartim”…dar fiecare va merge in directia lui si poate o sa ramanem doar cu amintirile din liceu. Deci in clasa a 12a..pe langa “invatzat”..care poate o sa-l las p ultimele luni…sau chiar saptamani…o sa profit de timpul care poate ne mai ramane sa-l folosim impreuna.
Asta a fost viatza mea pana acum…inca sunt tanara…dar mi-am trait “viatza”…
Poate peste 10 ani…sau chiar mai multi…cand voi fi la casa mea…mai fac o “biografie”…hihihi